Yoshinkan Aikido | Kamido Club Galati

Yoshinkan Aikido este considerat ramura "dura" a aikido pentru ca metodele de antrenament sunt rezultatul perioadei petrecute de Gozo Shioda ca elev a lui Morihei Ueshiba inainte de cel de-al doilea razboi mondial. Stilul Yoshinkan este actualmente cea de-a doua organizatie aikido, ca marime, pe plan mondial.

Stilul

Ca stil, Yoshinkan este apropiat de tehnicile aikibudo elaborate de O-Sensei inainte de razboi si de aceea este considerat mai apropiat de aikijujutsu decat de stilurile de aikido dezvoltate dupa razboi.
Gozo Shioda a creat o metoda structurata in cadrul careia practicantii incepatori studiaza fundamentele tehnicilor. Tehnicile sunt formate din elemente precum atacul initial si aplicarea controlului prin fixare sau proiectare. Ele sunt impartite in doua grupe numite ichi (prima forma) si ni (cea de-a doua forma) a tehnicii.

In prima forma practicantul reactioneaza la un atac prin tragere, iar in cea de-a doua - la un atac prin impingere. Aceasta metoda de impartire a tehnicilor, precum si kihon dosa (tipare de pozitii si miscare) au fost elaborate pentru a facilita invatarea de catre incepatori in grup.

Tehnica

Yoshinkan Aikido contine in jur de 150 de tehnici de baza care sunt practicate in mod repetat. Stapanirea acestora ii permit practicantului sa le studieze si sa le perfectioneze pe celelalte, in jur de 3000 in total.

Stilul Yoshinkan nu are o scoala de arme proprie, insa lupta cu arme este practicata ca o alternativa la lupta cu mana goala. Ca in multe din celelalte stiluri Aikido, in Yoshinkan nu exista competitii; se pune in schimb un accent deosebit pe autoaparare.
Stilul Yoshinkan este unul din cele adoptate de Politia din Tokyo.

In afara de atentia obisnuita acordata distantei fata de oponent, coordonarii si echilibrului, Yoshinkan pune un mare accent pe posturi (pozitiile corpului) si pe miscarile de baza. Postura distinctiva Yoshinkan - kamae - inseamna chiar "postura" in limba japoneza. Ea solicita o atentie deosebita asupra pozitiei bazinului si picioarelor.

Kamae fiind baza tuturor tehnicilor Yoshinkan, practicantii lucreaza permanent pentru a-si imbunatati postura si astfel tehnica lor sa devina mai buna.
Alaturi de kamae exista si cele sase miscari de baza - kihon dosa - care sunt considerate ca fiind fundamentul celor 150 de tehnici de baza.

Senshusei

In 1990, Gozo Shioda a fondat Federatia Internationala de Yoshinkan Aikido (IYAF) pentru a facilita invatarea Yoshinkan Aikido in afara Japoniei. Astazi, Federatia Japoneza de Yoshinkan Aikido precum si IYAF sunt conduse de actualul sef al stilului Yoshinkan, Yasuhisa Shioda, fiul fondatorului.

Sub conducerea lui, Honbu Dojo din Tokyo organizeaza anual un curs intensiv de pregatire care dureaza 11 luni. Acest curs este numit Senhusei si este derivat din cursul practicat in cadrul Politiei Metropolitane din Tokyo.

Istoric

Yoshinkan Aikido a fost fondat în anul 1955, de catre Soke Gozo Shioda (Soke = Conducator de scoala).
Gozo Shioda s-a nascut în anul 1915, la Tokyo si a trait 79 de ani, pâna în 1994. Tatal lui a fost un proeminent doctor pediatru, cu o activitate academica prestigioasa. Inca din tinerete, Gozo Shioda a fost incurajat de tatal sau sa practice diferite forme de exercitii fizice si arte martiale. Astfel a practicat Kendo, gimnastica si apoi Judo (de performanta), arta în care ajunge la mijlocul adolescentei sa fie gradat la nivelul de 3 Dan.
La varsta de 17 ani, la cerinta tatalui sau, a fost in vizita la scoala Kobukan, scoala condusa de O Sensei Morihei Ueshiba. O Sensei, vazându-l neincrezator in tehnicile pe care le-a observat, l-a invitat pe tanarul Gozo Shioda sa-l atace. Acesta, fiind sceptic in legatura cu abilitatile lui O Sensei, a lansat un atac fulgerator, folosind o lovitura puternica de picior (mae geri), dar s-a pomenit imediat zburând prin aer, lovindu-se cu capul de tatami, neavand idee cum a ajuns în acea situatie.
A doua zi, 24 mai 1932, tanarul Gozo Shioda a intrat ca uchi-deshi (elev intern) in Kobukan, invatand aikido sub supravegherea lui O Sensei.

A parasit Kobukanul în anul 1941, când si-a terminat studiile universitare. Pe timpul celui de al doilea razboi mondial a fost incorporat în armata si trimis in China.
Dupa razboi, Gozo Shioda a participat la prima demonstratie publica de arte martiale, in anul 1954. In urma acesteia a fost premiat, in fata a 15.000 de spectatori, cu premiul pentru cea mai buna demonstratie. În anul 1955, Gozo Shioda deschide primul sau dojo, denumindu-l Yoshinkan Dojo, în onoarea tatalui sau.

Denumirea "Yoshinkan" a fost data dupa numele dojo-ului tatalui sau. Cuvâtul Yoshinkan înseamna "Scoala cultivarii mintii si spiritului", denumire pe care a dat-o si stilului sau de Aikido.

A primit gradul de 9 Dan de la O-Sensei Morihei Ueshiba, in anul 1961. Ulterior, Federatia Internationala de Arte Martiale - I.M.A.F. (International Martial Arts Federation) i-a decernat, în anul 1984, gradul 10 Dan, împreuna cu titlul de Meijin (Mare Maestru), pentru contributia sa in promovarea artelor martiale japoneze in general si a Aikido-ului în special.

Stilul pe care l-a creat - Yoshinkan Aikido - are reputatia unui stil puternic, ce pune accentul pe folosirea tehnicilor Aikido ca modalitate extrem de eficienta de autoaparare. Din punct de vedere al principiilor si al filozofiei, stilul Yoshinkan nu se deosebeste cu absolut nimic de Aikido-ul fondat de O-Sensei Morihei Ueshiba. Insa, lucrand in politie si traind intr-un mediu militar, Gozo Shioda a implementat, în cadrul Aikido-ului, un nou model pedagogic si o rigoare desavarsita a modului de predare a acestei arte martiale, lucruri deosebit de benefice in special pentru incepatori sau neinitiati. Acest lucru lipsea cu desavârsire in scolile de Aikido, fiind un gol umplut cu maiestrie de scoala Yoshinkan a lui Soke Gozo Shioda.
In urma sa Gozo Shioda a lasat o organizatie intr-o continua dezvoltare, cu filiale in America, Europa, Australia, Noua Zelanda si Sud-Estul Asiei, el ramanand convins pana la sfarsitul vietii sale ca, prin limbajul Aikido, diferentele dintre oameni si dintre culturi dispar, facand loc unei coexistente pasnice si armonioase.